Imi aduc aminte si acum de prima reuniune PCB la care am participat.
Eram cumplit de emotionat, aveam o singura pipa si o cutie de University Flake de la Peterson, convins ca nu am habar sa fumez cum trebuie o pipa si ca o sa ma fac de ras. Dimpotriva. A fost o seara perfecta. Si in scurt timp m-am simtit printre prieteni. Asta s-a intamplat acum mult timp, si de atunci fiecare intalnire a clubului la care am reusit sa ajung a fost speciala.

Sambata, 20 februarie, era o reuniune speciala : Ziua Piparilor.
In Trafalgar, pe langa Dorobanti.
Nu m-am grabit sa ajung la intalnire, stiind ca era programata pentru ora 17. Iar pe la patru jumate inca ma plimbam pe Dorobanti, temandu-ma sa nu ajung primul. Daca mai intarziam un sfert de ora riscam sa fiu printre ultimii, pentru ca partea noastra de local era aproape plina, "veterani" si nou-veniti surprinzator de multi. Regret ca nu am apucat sa vorbesc cu toti cei veniti pentru prima oara, sper sa ii revad.
A fost clar cea mai reusita intalnire pentru mine, si imi dau seama acum ca au fost destul de multe. Incetul cu incetul suntem tot mai numerosi, ceea ce e grozav.
Sper sa ajungem in punctul in care sa fim prea multi pentru un bar obisnuit.

S-a fumat mult, s-a discutat mult, s-a baut un pic si s-a mancat. Iar dupa tatonarile si discutiile de inceput, s-a spart gheata si am inceput sa circulam de la un loc la altul, in grupulete spontane si tare galagioase, invaluite in fum. E o senzatie tare placuta sa vezi cum un hobby magic atrage tot mai multi oameni. Si sper sa ii revad si sa ne cunoastem mai bine la viitoarele reuniuni. E adevarat ca in scurt timp totul era o perdea de fum, de la pipe, cateva tigari stinghere si unul sau doua trabucuri. Pluteam in ceata aromata si semi-intuneric.

Cei trei membri fondatori ai Pipa Club Bucuresti au primit diplome si felicitari - e ceva sa vezi cum s-a ajuns de la o idee la un club, chiar daca neoficializat inca. Au fost aduse si insigne, (multumiri, Pari) am luat si eu una, dar cu siguranta o voi purta doar la intalniri sau ocazii cu adevarat speciale. De teama sa nu o pierd, e prea frumoasa. Au participat si Ciprian Halasz (importatorul Peterson in Romania), Catalin Florian Radut (Asociatia Fumatorilor) si Silviu Petrescu (JPB) s-a discutat mult, inclusiv despre posibilitatea aducerii de tutunuri bulk.
Poate, cine stie, intr-o buna si frumoasa zi. Sa iti iei atatea grame de virginie, atatea grame de perique sau latakie, iti faci un amestec dupa pofta inimii. Sau iti iei un kilogram din tutunul preferat, provizii pentru zile grele. Pentru ca io cel putin m-am saturat de aromatice. Si daca nu erau comenzile clubului in afara renuntam de mult la pipa. Pentru mine o surpriza deosebit de placuta a fost venirea lui Cezar Paul-Badescu, si ma bucur mult ca am apucat sa stau macar cateva minute de vorba cu el.

Imi luasem patru pipe, dar din prudenta am fumat cam jumatate de bol de fiecare data, dar chiar si asa mi-a depasit cu mult limitele de toleranta. Printre tutunuri a fost un Old Dublin regasit cu placere, un surprinzator Red Roses de la McConnell (de care ma ferisem pana acum, ideea de petale de trandafir in tutun nu suna prea bine), 1868 de la WO Larsen (peste ce ma asteptasem, chiar bun), ceva de la Rattray's, o latakie foarte bine lucrata si puternica de la Lifelover si multe altele, pe care nu le-am mai retinut. Fumez cel mult o pipa pe zi, poate in weekend doua, acum am trecut, pe total, de cinci. Aromatice, latakii, ceva virginie. Au mers bine cu bere. Si cu discutii. Duminica insa am avut limba aproape jupuita si dureroasa, abia luni seara m-am putut delecta cu un Solani Silver Flake (de la Zudo).

Multumiri celor de la Trafalgar, care ne-au facut sa ne simtim foarte bine si au tolerat peste 20 de pipari care fumau. In forta. Si chiar daca la un moment dat am avut parte si o de o pana de curent, a fost o seara memorabila. Exact asa cum ar trebui sa fie intalnirile unui club de pipari. E un loc unde sper sa mai revenim si pe care il recomand cu mare placere. Elegant, foarte primitor, cu stil si personalitate.